Ce a fost e temelie, ce va fi, va fi să fie.

Ce a fost e temelie, ce va fi, va fi să fie.

M-am izolat de oameni un timp. Ignoranța lor, dar și trufia s-au propagat printre noi toți ca o molimă. Bunătatea s-a ascuns, lăsând loc vicleniei, iar lumea s-a transformat neîncetat din Paradis în grădină zoologică. Tot mai mulți au nevoie de admirație și prin ea se identifică, restul plătesc ”bilet” încurajând prostia. Creatori sunt  la grămadă, dar nu creații lasă-n urmă.  Dar eu nu sunt ca să judec și nici ca să mă căiesc după ce-a fost sau să deplâng ce a fost și tot ce mai este. Omul a primit în dar liberul arbitru ca să își aleagă singur calea și virtutea.  Unii fac, unii visează, alții se-ascund, ceilalți mai dormitează. Iar într-o zi apa ne va trezi sau focul ne va mistui.

Astfel, dacă de foc n-am muri, din cenușă vom renaște.

Iar eu în toată viața mea, înconjurat de oameni, am tot ales să-i ocolesc și dacă de oameni m–am ferit, mereu la oameni m-am întors. Pentru că mâna omului ne distruge, dar inima lui ne salvează. Iar inima mea a fost mereu dornică de iubire. Și prin visare m-am făcut mare.

Dar cu blogul cum rămâne?

Părăsit, lăsat în paragină, până la temelie. Prădat de hackeri, răvășit și uitat. Azi renăscut. A câta oară?  Nici nu contează. Un vechi cititor, ”John” mi-a sugerat să mă întorc acolo de unde am plecat. Sugestia lui a fost, aș putea spune, ”picătura care a umplut paharul”. Gândul se juca de mult în mintea mea. Idea de a  relua de unde m-am oprit îmi surâdea. Doar timpul era o problemă.  Și când a fost să fie timp, m-am întors aici ca să merg mai departe, adăugând o nouă parte din mine, așa cum am făcut de nenumărate ori. Dacă temelia e bună, nici vânt, nici ploi, nici foc, nici răutate, nu v-a distruge o cetate.  Poveștile nu s-au pierdut, autorul lor nu le-a uitat. Câte mai sunt de actualitate, câți mai sunt să le citească?

Îmi reiau blogul cu poftă de creație,

lăsând totul în voia sorții. Dacă vechii cititori mai sunt aici, am să-i aștept să se întoarcă. Am să îi salut și ne vom bucura împreună. Dacă se vor găsi și alții am să-i întâmpin cu o nouă bucurie. Sunt multe de refăcut la articolele vechi, dar și mai multe de scris la cele noi, care vor fi să fie. Mă bucur  să fiu din nou aici relansând poveștile mele. Încă de la primul cuvânt așternut, în adolescență, printre fotografii și povești, trecând prin multe etape ale vieții, până astăzi și, cu voia lui Dumnezeu, merg înainte.

Am să îmi caut inspirația, lăsând imaginația să zboare liberă, la fel cum făceam în trecut. Eliberând astfel creativitatea în povestiri de viață. Începuturi au mai fost, dar niciodată un sfârșit, atât cât e viață, să fie creație!

Până la următoarea poveste, zile și clipe senine, voie bună în suflet și poftă de viață să avem!

Și un strop de magie. sau credință.