De ce mi-e dor?
De ce mi-e dor
și nu e doar de cine. De lucruri pe care obișnuiam să le fac , dar le-am uitat.
Am primit o provocare, să mă ”laud” cum mai stau cu dorul. Dar dorul să nu fie pentru o persoană, ci doar pentru ceva ce îmi lipsește din viață. Un sentiment, o emoție, o faptă. Ceva ce am uitat să mai fac sau am omis să mai aduc în prezentul vieții mele.
Însăși tema provocării a prins a zugrăvi în mine amintiri. Ar fi fost simplu să răspund pe loc cu o multitudine de momente care au fost prezente în viața mea, dar au dispărut odată cu trecerea timpului. Parafrazându-l pe prietenul meu Frunză, aș fi tentat să răspund că mi-e dor de o beție. Mă amuz de unul singur prevăzând cum mulți vor sări, acum să mă judece, fără a citi mai departe ce am de spus:
O beție de bucurie!
O zi în care să stau de vorbă cu un om sau cu mai mulți. Într-un cenaclu, o adunare sau într-o simplă discuție pe o bancă în parc, unde să mă îmbăt din cuvinte. Să sorb fericirea din conversație și să mă umplu de spiritul acela banal, în care stai la povești cu cineva și realizezi brusc că ești în al nouălea cer prin prisma celor discutate. Indiferent de subiectul discuției, participanții să se înghesuie să își exprime părerea tocmai în idea eliberării prin exprimare.
Practic mi-e dor de o discuție liberă, unde nimeni nu se dă atât știutor, unde cuvintele nu sunt judecate, unde nimeni nu ia în râs pe nimeni și de unde toți se ridică cu sentimentul că timpul acela a trecut cu folos, plecând mai departe în drumul lor cu inima ușoară, ca și cum s-ar fi eliberat de un secret în fața unui duhovnic, la o spovedanie.
Deși în provocarea primită nu se cerea și o explicație, mă simt dator să mă întreb de ce acesta a fost primul gând care mi-a venit în minte. Era o vreme când era atât de simplu să vorbești non sensuri. Astăzi, în ciuda libertăților, rămâne mereu impresia că cineva te arată cu degetul. Cineva trebuie să aibă dreptate sau că cineva te blamează dacă nu e de acord cu ideile tale. Astăzi oamenilor le e frică să spună tot ce gândesc.Sau mai rău,
vorbesc doar ca să fie de acord. Există frica de a fi judecați, sau chiar teama de contradicții, neputința de a sta drept pentru idea pe care o exprimi.
Aș dori să îmi spună cineva că mă înșel și eu sunt cel care se învârte în cercuri eronate.
Sigur, am și alte exemple:
Mi-e dor să merg la săniuș, mi-e dor să am timp, mi-e dor să iubesc mai profund decât o fac. Aș putea spune că mi-e dor să mai simt fluturi în stomac.
Pasez provocarea spre Carmen, dar și spre oricine altcineva dorește să scrie despre asta.
Vă aștept comentariile cu răspuns la provocare. vouă de ce vă e dor?
14 Comments
Buna seara Tudor, bine ai revenit pe blog! 🍀🥳🎊 Ar trebui sa facem o petrecere!
Ce postare frumoasa! Tare dor mi a fost sa citesc asa ceva! 🤗
Da, cu mare plăcere, accept provocarea și o voi transmite mai departe. Poate impreuna, reușim să revigorăm blogosfera românească! Mi e dor de vremurile acelea bune, cand blogosfera era un loc de întâlnire tare frumooos!
Am preluat si noua adresa de blog, o voi introduce in blog-roll 🤗 Numai bine!
Carmen, tu deja ai dat restartul revigorarii în blogosfera. Ai dreptate, era atât de frumos, timpul curgea altfel împreună. Niciodată nu e prea târziu, însă. Faptul ca suntem deja vreo doi care am reinitiat este o temelie bună pentru restart.
Mulțumesc ca ai acceptat. Mulțumesc și pt adăugarea în blogroll. Mie îmi lipsește deocamdată, pe WordPress anumite module au nevoie de mai multa atenție pt a funcționa.
Cu bine! Ne auzim. 🙂
Buna!😊dor de dor de blog, dor de scris, de privit, de zambit la cer, de scrasnet de zapada.. de alb, de albastru, de timp trecut.. un dor in treacat si un suras! M-ai surprins placut, alunecand prin amintiri! 😊 old friend
Bine te-am regăsit. De fapt, ma bucur ca m-ai regăsit, ” old friend”. Foarte frumos ai scris, stim amândoi ca fiecare timp are emoțiile lui. Îți mulțumesc tare mult.
Bine te-am regăsit. Mie îmi era dor sa te citesc pe tine.
Mulțumesc frumos, Ery. Bine te-am regăsit.!
Nu stiu de ce, blogul tau nu se actualizeaza in blogroll, in funcție de postarile noi…😐
Povestea dorurilor mele este la adresa: https://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2025/02/mi-e-dor.html
Numai bine! O saptamana cu bucurii!
Update: Si dorul asta, iata ca straturi de zapada strivesc iar sub pasii mei.. si iar scrasnesc ca odinioara, alti fulgi se astearna in treacat, peste urmele de altadata. Chiar fiecare timp cu emotiile lui, si fiecare zi te poate surprinde, in alb cum e acum. Din nori sa curga fulgisori, peste sprancene sa se adaposteasca, sa curga lin peste obrajiori imbujorati de ger naprasnic.
Timp asteptat cu nerabdare dar neasteptat atunci cand vine. Seara linistita! 😊
Dorul s-a înfrățit cu iarna sau iarna nu a putut topi durerile de prin inimi adunate, dar poate primăvara care vine va inflori mai multă bucurie , fiindcă primăvara mereu ninge cu fulgi din petale de flori și nu de dor.
Mulțumesc, seară liniștită și ție 🙂
O să se actualizeze mai târziu, cine știe poate din cauza că e wordpress și la tine blogspot?
. Între timp am reușit să instalez și eu un blog roll, măcar pe nume. Am să mai insist și la mine.
Mulțumesc, cu bucurie să fie și la tine! Cu bine!
Bine ai revenit! 😊
Mi-e dor de o iarnă sănătoasă, din 1 decembrie până în ultima zi de februarie, cu zăpada pufoasă. ☃️
Bună Diana. O iarna cu zapata, lângă și geroasa, cu multà zapada ca să ne deplasam cu șansă in loc de mașină. Mulțumesc frumos.
Bine te-am regăsit
https://suzanamiu.blogspot.com/2025/02/dorul-si-nuantele-lui.html
Un final de saptamana frumos!
Mulțumesc, la fel și ție Suzana!