Din noua mea carte ”Fericirea e în D/Noi”
”Fericirea e în D/Noi”
M-am târât în adăpost, și am dormit ghemuit, în poziția fătului din burta mamei, sperând să renasc într-o nouă dimineață a unei vieți noi. Am dormit gol, secătuit de gânduri, în bezna unor vise stinse și reci. Dumnezeu ne-a lăsat goi pe pământ, fără apărare. Dar dezbrăcat doar de haine, nu poți să te lepezi de povară.
Îmi plângeam de milă în gând, mă durea lipsa mea de putere. Eram un neputincios, palid și trist, un intrus într-o viață nedreaptă. Ca un actor, pe o scenă greșită, jucam un rol prost, invocând bunăvoința spectatorilor de a mă lăsa să continui să mă fac de râs. Aveam nevoie de eșec mai mult decât aveam nevoie de speranță.
Dimineața m-a găsit speriat în cușca mea. A câta oară? Am acoperit găurile cu haine, oprind lumina să intre. Câteva raze reușeau să se strecoare timid printre haine și scânduri spre disperarea mea. Trebuia să mă ascund. Să sap mai departe în groapa în care căzusem, să cad mai jos în întunecimea gândurilor mele.
Am refuzat să ies, sperând să mor de inaniție și corpul să mi se descompună fără să mai fiu vreodată găsit. Nu mai aveam niciun motiv să trăiesc, nu mai doream să respir, să văd sau să simt. Fiind un laș, nu puteam nici să îmi iau viața.
Îmi rămânea doar să stau și să aștept, în obscuritatea gândurilor și a pădurii, în speranța că moartea va veni în somn, curmând furtuna din creier și avalanșa conștiinței haotice. M-am închis în cutie și în minte, închircit între patru pereți de scânduri, sicriul meu. Eram pregătit, credeam că sunt gata. Aici trebuia să îmi fie sfârșitul. Îl îmbrățișam în așteptarea-i. Tăcerea a izvorât în minte, liniștea s-a așternut peste suflet. După haine, m-am dezbrăcat de plumb. Am închis ochii și am sperat.
Apoi s-a lăsat iarăși noapte.
Și odată cu noaptea a reînceput furtuna. Vânt, apă, sunete sinistre. Teama. Putea să se întâmple orice cât eram înăuntru. Pus în fata morții omul își pierde curajul. Puteam să mor înecat, să mor asfixiat. Să se prăbușească acoperișul și să mor blocat între scânduri, îngropat direct cu pământ.
Frica se accentua și devenea paranoică. Furtuna se înteți. Am vrut să ies și să fug, să mă eliberez de pereții în care mă închideam cerșind o moarte de care nu eram demn. Moartea nu venea în liniște. Când am dat scândura deoparte să ies, am auzit mișcare deasupra și am văzut umbre zvâcnind…
Acesta este un fragment din noua mea carte.
”Fericirea e în D/Noi”
își va avea lansarea joi, 12 iunie 2025 ora 17 ,în cadrul Palas Campus din Iași.
Alături de prieteni, familie și toți cei care doresc să îmi fie aproape, acest eveniment se va desfășura cu participarea extraordinară a Psihoterapeutei Eliza Cogian și va include discursuri ale invitaților și ale autorului, plus răspunsuri la întrebările publicului, sesiune de autografe și socializare, cu discuții libere, cu un pahar de șampanie și fursecuri.
”Fericirea e în D/Noi”
O carte care se merită citită și mai ales conștientizată, , descriind, dincolo de ironii și umor, realitatea tristă a oamenilor decăzuți din societate, cerșetori sau nu, fără adăpost, oameni care zilnic se trudesc în supraviețuire.
Ulterior, cartea va putea fi comandată direct de la autor, cu autograf.
Mai multe despre carte și eveniment, dar și despre celelalte cărți ale autorului: aici și aici .
