Eu sunt ceea ce gândesc
A fost de mult albastru, a fost și cer, a fost și viață. Eram un om vesel, eram optimist! Pe vremuri îmi turnam ceru-n călimară retrăind amintiri. Pe toate le amestecam cu vise. Din amalgamul creat înmugureau speranțe. Așa trăiam prezentul, iubind, visând, vibrând. Orice nor, era efemer, orice surâs însemna viață. Din neștiut, reconstruiam dorința, din nedorit reînviam dorul ca să am iubirea.
În ultima vreme am decăzut.
Da, am fost la pământ, și am să mai fiu. Dar acum mă ridic!
Afară ploua. Bucuria m-a regăsit, deși îmi dădea târcoale de câteva zile bune. Era mereu acolo, doar că eu refuzam să o văd. M-am ridicat încrezător și am privit înainte. Vine primăvara! Nu trebuie să vezi păsările ca să le asculți.
Primăvara vine cu ploaie. Să curețe tot. Să șteargă amintiri grele, să spele temerile ascunse.
Poți să vezi tunete și fulgere, poți să te îngropi în norii grei sau poți să devii conștient că ploaia se va opri mai devreme sau mai târziu.
Dincolo de nori e cerul senin. În viață ai nevoie de întuneric ca să poți regăsi lumina.
Optimismul și pofta de viață se regăsesc mereu în interiorul tău. Trebuie doar să privești cu atenție. Să îți dorești să privești!
Când eram deprimat nu îmi dădeam seama de frustrările mele. Mă învârteam într-un cerc vicios, într-o cameră goală. Camera era viața mea, prezentul. Mintea îmi era ascunsă în praful de jos pe care îl călcam în picioare. Dădeam vina pe toți, îi acuzam că trec peste mine și nimeni nu încearca măcar să mă ridice. Aruncam cu durere, împroșcam cu noroi, loveam cu frustrarea în mine.
Apoi am înțeles că eram singur.
Nu e greu să cazi într-o depresie, nu e nici ușor să ieși din ea. Primul pas e să conștientizezi că ești acolo. Când ai capul îngropat în nisip, e suficient să deschizi ochii și praful va începe să te zgârie. Așa înțelegi că semeni cu struțul. Nu vrei să fii struțul! Când ești struț, toți oamenii te privesc căzut și doar tu ai impresia că nu te vede nimeni.
Doar că atunci când ridici capul de jos, înțelegi că nu e nici o rușine.
Cei de lângă tine te vor privi ca pe un învingător.
Ai fost jos, acum te ridici, mâine zbori! Zborul e siguranță. Siguranța înseamnă încredere în sine. Când ai încredere în ceea ce ești, prietenii tăi au încredere în tine.
Iar încrederea lor te face să fii tot ceea ce îți dorești.
Gândul îți controlează mintea, nu mintea îți controlează gândurile.
Eu sunt ceea ce gândesc!
Chiar și cu ochii închiși în ploaie, albastrul meu e tot senin și înmugurește.
Peste tot, miroase a primăvară!
10 Comments
pana la urma, ai inmugurit in primavara 🙂
A dat asa un colt, mai timid la inceput, dar stai sa treaca ploaia 🙂
Multumesc, Pandhora!
Viata e o sinusoida.O sa te ridici,sunt convinsa.
Primăvara ne dă puteri nebănuite… Ai să renaști din propria-ți cenușă și nu pentru ultima oară. Așa e viața.
Floarea bunica – Ma ridic, cad, ma ridic din nou. Asa e viata. Multumesc!
Zina – nici prima nici ultima. Nici primul nici singurul. Multumesc!
Ploaia, trezeste linistea Tudor !!! Esti talentat 🙂
Sa ai o zi senina, in fiecare zi 😉
"Ploaia trezeste linistea" -mi-a placut mult.
Multumesc, bine te-am…regasit. 🙂
In valtoarea vietii ne pierdem, pentru a ne regasi.
Bucuria este de partea mea, ori de cate ori te regasesc.
Esti o parte din mine …
Ne-am ratacit o vreme…