Iubire pierduta
Ieri s-a gasit la obiecte pierdute, in gara – IUBIRE! Surpriza! Uimire!Iubire? Intrebari, amagiri, stupoare… Oare cine a pierdut fericirea? Fiecare visa ca-i a lui. … Ma aflam din greseala
Ieri s-a gasit la obiecte pierdute, in gara – IUBIRE!
Surpriza! Uimire!Iubire?
Intrebari, amagiri, stupoare… Oare cine a pierdut fericirea?
Fiecare visa ca-i a lui.
…
Ma aflam din greseala prin gara… ratacisem prin tren un stilou. Cautam. Plictisit.
Era stiloul cel nou. Cu el iti scriam poezii. Dar asta a fost de mult.
Inca mai caut stiloul sa-ti scriu poezii…
…
Te aflai din greseala prin gara. Ratacisei prin tren o umbrela. Cautai. Plictisita.
In viata ploua peste sufletul tau. Nu mai aveai cu ce sa iti acoperi inima. Dar asta a fost de mult.
Tu nu iti mai cauti umbrela. Ploua in sufletul tau cu lacrimile mele.
…
Au trecut ani peste iubirea de la obiecte pierdute.
Si eu si tu ai trecut peste acea iubire si tot nu am gasit-o…
Fiecare am visat la ea, sperand sa fie a noastra…
Visele s-au spulberat precum cuvintele ce se pierd intr-un varf de penita uitat intr-o calimara.
Acum, aparent, am gasit fiecare ce cautam… eu o umbrela, tu un stilou…
…
Iubirea nu se pierde intr-un tren ce duce departe.
Iubirea e in sufletele noastre…
Dar uneori nu cautam unde trebuie.
3 Comments
iubirea asta, atat de frumoasa, dar atat de pretentioasa, infumurata… i se pare ca ea merita totul, compromisuri, rasfat, timp, poezii, plimbari prin parc chiar si pe vreme ploioasa.
cu toate acestea, cand iubirea e traita in doi, impartita la doi si inmultumita cu doi… devine stralucitoare!
(nu stiu ce m-a apucat de tot ma plimb prin trecutul blogului tau; cred ca urmaresc evolutia ta in scriere:)) )
revin: evolutia se observa cu ochiul liber, de la mare distanta!
felicitari!
chiar nu stiu ce te-a apucat sa te plimbi prin blogul meu, dar sa stii ca sunt aici si te insotesc la plimbare.
multumesc pentru "observatii".
cat despre iubire… "doi" ala e esential oricum l-ai pune in ecuatie.