Povestea omului care se temea de moarte

Baricadat împotriva morții

Un om bogat care locuia într-un sat îmbătrânise peste măsură și simțea că e aproape să părăsească lumea aceasta. Dar fiindcă avea o casă uriașă și foarte mulți bani pe care nu dorea să îi lase moștenire nici la copii, nici la nepoți, nici la soție sau la alte rude, era foarte atent la tot ce făcea și se ferea de boli, dar și de superstiții sau descântece.

A angajat oameni să alunge vrăjitoarele și vracii departe de casa lui

Într-o zi și a tocmit trei magi aduși din altă țară ca să nu înțeleagă limba noastră și să nu poată fi corupți, plătindu-i să se roage și să facă vrăji speciale pentru ca  viața să îi fie mai lungă.

A plătit oamenii să pună capcane în jurul casei. Să fie sigur că nu se apropie nicio vietate suficient cât să stârnească vreo superstiție sau vreun descântec neîmplinit, rămas în urma cuiva care trecuse pe colo cu intenții rele.

și fiindcă tot nu se simțea în siguranță a construit un zid uriaș în jurul casei sale. Zidul era și înalt  de peste douăzeci de metri ca nimeni să nu poată vreodată să arunce ceva înauntru.

dimineața când se trezea se îmbăia în apă proaspătă filtrată și  plină de mirodenii. Baia era pregătită de magi cu descântece pentru întinerire. Nu lăsa pe nimeni să intre la dânsul, iar dacă soția sau copii aveau nevoie de el, trebuiau și ei să se purifice mai întâi.

Și omul a trăit așa, încă vreo douăzeci de ani ascuns și protejat de ceea ce credea el că e rețeta împotriva morții.

Iar ritualurile magilor îi des cărunțiră părul, pielea lui deveni mai netedă și mult mai albă, tinerețea revenind în corpul său.

dar oare inima nu-i era grea și captivă în cușca pe care singur și-o crease?

Într-una din zile o cucuvea își făcu cuibul în singurul copac din curtea bogatului.

Legenda spune că atunci când cântă cucuveaua noaptea, cineva din apropiere moare.

În secret, bogatul plăti pe un om de al lui și în ziua următoare fiul cel mare al vecinului fu găsit otrăvit.

Apoi ca să fie sigur că pasărea nu va cânta și în noaptea următoare, dădu ordin să se taie copacul.  Doar că noaptea următoare cucuveaua cântă din nou. Dimineață fiul mijlociu al săracului vecin fu găsit și el mort.

Bogatul cu teama de moarte, dărâmă magazia unde găsi cucuveaua.  Hotărî să monteze deasupra casei și cât era gardul de lung, o plasă specială împotriva păsărilor și altor dăunătoare.

A treia noapte  cucuveaua cântă din grădina vecinului,

dar nimeni nu mai plecă dintre vii, iar bogatul se mai liniști.

În cea de-a patra noapte bogatul se culcă liniștit și nu se mai trezi niciodată.

Morala povestirii e simplă: cu o moarte suntem toși datori. Orice măsură am lua împotriva ei, Doar Dumnezeu va fi singur să știe când ne cheamă la El.

Bogat sau sărac, nimeni nu poate înșela pe Dumnezeu. Și decât să încerci să faci asta, dacă simți că ți-a venit timpul, cumpără-ți mai bine puțin din salvarea sufletului.  Cu rugăciune, recunoștință și smerenie.